Distribuie !

Acest articol a fost văzut de 10896 ori.

E trecut de 3 noaptea acum, când scriu rândurile astea. Îmi e somn, dar nu prea pot să adorm. Nu știu dacă am emoții, dacă am temeri sau dacă pur și simplu am starea asta ciudată pentru că mi-o induc singur. Dimineață, la 10, voi participa la ședința de lucru a PRU Gorj. M-am chinuit până acum să îmi schițez un speech, dar nu mi-a ieșit deloc. Nu-i nimic, oricum mereu când am vorbit programat, n-a ieșit la fel de bine ca atunci când am vorbit liber.

Cert este că mâine voi da ochii cu oamenii care m-au susținut, mă susțin și mă vor susține în următoarele 40-50 de zile. Camarazi, cum îmi place mie să-i numesc :). Oameni mișto, mișto tare. Oameni care sunt mult mai experimentați decât mine, din toate punctele de vedere. Oameni care își vor sacrifica ultima parte a acestui an pentru un ideal comun. A fost greu să ne găsim unii pe alții, este greu să-i găsim și pe ceilalți care sunt ca noi, dar nu ne dăm bătuți. Când spun ”oameni ca noi”, să nu vă gândiți că mă refer la cine știe ce veleități. Nu, exclus! Simplitatea este o calitate pe care o avem cu toții. Oamenii ca noi sunt cei care au înțeles că de la ”ar trebui” și până la ”a face” este cale lungă. Sunt cei care își asumă anumite lucruri, fără să se ascundă după tot felul de scuze. Sunt cei care, deși au presiuni enorme, nu cedează. Sunt oamenii care au fost dezamăgiți nu o dată, ci de mii de ori de ce se întâmplă în localitate/județul/țara lor, dar n-au renunțat să creadă în mai bine. Cei care înțeleg că teoria e foarte simplă, însă practica e cam greuță.
Pentru că da, noi, ca nație, ne-am obișnuit să bocim, să ne lamentăm, să capitulăm, fără să încercăm măcar o secundă să facem ceva concret. Chiar și eu eram unul din cei care le știau pe toate. Mergeam la proteste pe stradă, urlam ca nebunul că vreau, că acum, că așa, că altfel. Apoi mi-am pus niște întrebări și mi-a dat cu virgulă. Am înțeles atunci că, atâta timp cât nici eu nu fac nimic palpabil, nu-s mai breaz ca ăștia la care urlam.
Am realizat că nu-s implicat de-a dreptul în societate. Am conștientizat că nu-mi cunosc bine nici drepturile, dar nici obligațiile. Cum să mă respecte statul român când eu nici măcar Constituția nu i-am citit-o integral? Treptat, am început să fac câte ceva constructiv, nu distructiv. Am trecut de la ”HUO!”, la ”HAI!”. Și așa am ajuns în situația de față. Cum spuneam, dimineață, la 10, mă voi adresa celor 100 de camarazi care au răspuns de la bun început la ”HAI!”. ”HAI!”-ul nostru a strâns lângă noi, pe 5 iunie a.c., peste 6.000 de gorjeni. Îndemnul va fi același, doar că acum suntem mai mulți cei care-l vom rosti, mai puternici și mai determinați ca oricând.
De ce candidez la alegerile parlamentare? Din foarte multe motive. Le voi expune pe toate în perioada următoare, însă cel mai important factor care m-a determinat să-mi asum această candidatură a fost chiar susținerea camarazilor mei. E destul de ciudat și în același timp frumos să vezi că există oameni care au mai multă încredere în tine decât ai tu însuți.
Împotriva cui candidez? Împotriva nimănui. Candidez PENTRU niște principii, pentru niște idei. Nu mă apuc acum să înșir clișee și sloganuri, că nu e cazul. Dar da, mă voi axa cât voi putea de mult pe lucrurile constructive.
Cum va fi campania mea? Va fi o campanie aglomerată, mult diferită față de cea de la alegerile locale. În 30 de zile va trebui să parcurg toate cele 70 de localități din Gorj. Îmi doresc enorm să interacționez cu cât mai mulți gorjeni. Programul electoral, strategiile și abordarea, le veți vedea pe parcurs.
Cine îmi finanțează campania? Momentan, doar ING Bank :))) Joi mi-a aprobat un credit de 30.400 ron, deci în următorii 3 ani de zile voi fi salahorul băncii :)) Din păcate, în România termenul de ”donație” nu prea e cunoscut, deși în țările civilizate (alea pe care le luăm noi ca model mereu) campaniile electorale sunt masiv sponsorizate de oameni a căror identitate nu este secretă (vezi SUA). Normal, o campanie electorală de genul acesta costă cel puțin 30-40.000 de euro. Dar o să mă descurc eu și cu banii ăștia puțini și împrumutați, nu-i bai 😛
Cine face parte din staff-ul de campanie? Eu sper că și tu 🙂 Serios acum, chiar am nevoie de ajutorul fiecăruia dintre voi. Nici nu știu cu ce să încep… De acasă, de la noi de la sediu, de pe stradă, de oriunde poți să ne dai o mână de ajutor. Dacă ești și un pic creativ, cu atât mai bine.
Astea-s întrebările pe care mi le-am imaginat eu, la ora asta, că mi-ar putea fi adresate de voi 😀 Pentru orice altă întrebare, știți unde mă găsiți.

”HAI!”
Pe bune, HAI!

Comentarii