Distribuie !

Acest articol a fost văzut de 6922 ori.

Chiar nu știu ce titlu să pun. Că nici nu știu ce dracu să scriu. Dar trebuie să scriu!
Am promis că o să fac o analiză proprie post-campanie. Încerc să dau și date exacte, dar și câteva concluzii proprii.

Bun. Să începem cu începutul. Am intrat în campania asta cu o energie uluitoare. Am terminat-o demolat. Și fizic, dar și psihic. La începutul campaniei, am fost ferm convins că GATA BOSS!!!, poporul vrea altceva! Eu am fost altceva, dar nu altceva-ul pe care-l doreau ei. Cine sunt ei? Ei sunt nemulțumiții. Sunt cei care nu-și mai găsesc locul pe aici. Sunt cei care înjură de dimineața până seara sistemul bolnav din România. Îi știți și voi, bănuiesc. Pe ei m-am bazat, cu ei am vrut să fac treabă. Nu vreau să o ard acum în bășini și să zic că am făcut analize profi, că mi-am identificat publicul țintă, că am dedus comportamentul consumatorului (electorului) etc. Spun doar că am vrut să fac treabă cu cei care sunt la fel de dezamăgiți ca mine de ce se întâmplă în țara asta. Și i-am cunoscut pe mulți dintre ei. Am vorbit cu mulți dintre ei. Am schimbat idei, păreri, reproșuri… Pe scurt, i-am înțeles! Tocmai de-asta spun că eu nu am fost altceva-ul pe care-l doreau ei. Pentru că acest tip de electorat este format preponderent din oameni frustrați. Acești oameni au căutat acel tip de candidat care să fie exact ceea ce nu pot fi EI înșiși în viața de zi cu zi. Genul ăla de oameni care-s umiliți zilnic la serviciu, dar n-au tupeu să cârâie nimic în fața șefului. Dacă m-aș fi dus să le bat șeful, atunci probabil le-aș fi câștigat votul. Genul ăla de oameni care-s sătui de propria lor neputință, dar nu recunosc treaba asta. Un gen nașpa de oameni care ”cunosc” deznodământul, deși n-au trecut prin intrigă, iar despre expozițiune știu câte chestii vagi. În general, ăștia sunt îmbătați cu clișee, cu stereotipuri, cu citate suicidale, menite să le mai stingă un pic focurile interioare. Sunt oamenii ăia care vor schimbarea, dar nu vor să se schimbe. Teoreticienii pe care îi bate la curul gol practica. Ăia care știu ce TREBUIE, dar când vine vorba de făcut ceva… pauză! Frustrații de genul ăsta sunt cei care dacă văd că ai 9 calități și un defect, vor să te crucifice tocmai pentru acel defect; ”DE CE NU EȘTI PERFECT, BĂI JEGOSULE? MORI!”. Mda, cam ăsta e electoratul ”anti-sistem”. Sau, mă rog, o bună parte din el. N-am fost altceva-ul lor, pentru că e imposibil să rezolvi mii de frustrări. Fiecare dintre ei are câte una-două, iar eu am fost unul singur. Așadar, mi-am pierdut timpul degeaba cu ăștia.
Bun. N-am mințit. Băi nene, dar deloc. Mare lake, este? M-am întâlnit cu sute de mămăițe și tătăiți care, ghici ce?, mă întrebau direct: cât ne pui la pensie? Aveam pliantul cu programul electoral al PRU în mână… scria acolo pensie minimă 900 de lei… haide boss, că eu nu-s așa! Și luam mămăițele și tătăiții frumows frățiwear, le explicam cum stă treaba cu deficitul la fondul de pensii, le explicam că 4 MILIARDE de euro se iau anual de la investiții și se dau la pensii, pentru că acest sistem de pensii NU MAI ESTE SUSTENABIL. Le-am explicat pragmatic: bre mamaie, când lucrai matale la CAP, erau 8 milioane de salariați în România și doar 4 milioane de pensionari. Acuma, scumpă mamaie, suntem 5 milioane de angajați, voi sunteți 6 milioane de pensionari și mai aveți p-acilea prin sat niște asistați social… ăștia, în toată România, sunt vreo 4 milioane. Deci mamaie, tataie, 5 milioane de salariați țin în cârcă 12 milioane de inactivi… hai mai bine să facem locuri de muncă întâi, să oferim facilități fiscale tinerilor întreprinzători, să facem o bancă de dezvoltare care să le dea credite cu dobânzi decente, ca să dezvolte afaceri și să creeze locuri de muncă, mamaie… și abia apoi putem vorbi de măriri de pensii! :)))) Doamne, cât de prost sunt! Dacă le ziceam SCURT: ”900 DE LEI PENSIA MINIMĂ, mamaie!”, mă puneau și în pomelnice!
Apoi, erau capitularzii. Ăia cu ”NUUUUU, nu vreau să aud, HOȚILOR!”. ?!?!?!?! Ho taicule, că abia te salutai. L-am întrebat pe un rătăcit, în piața din Cărbunești:
– Prietene, de ce mă faci hoț? Știi cum mă cheamă?
– Nu.
– Știi trei lucruri despre mine?
– Nu.
– Păi și atunci de ce mă faci hoț?
– Păi de-aia, că toți din politică sunteți hoți, că altfel nu ai face politică.
– Bun, deci dacă tu ești vecin cu un bețivan jegos care-și cocoșează nevasta și copiii cu bătaia, înseamnă ești tot ca el, este?
N-a mai zis nimic. Ca ăsta am întâlnit sute, poate chiar am sărit mia. Pe de o parte, sunt de înțeles. Dar până la un punct. Când te comporți ca un gibon electrocutat, fără să ai un minim de elasticitate, de maleabilitate, nu prea mai ai scuză.
Au mai fost și boșșii ? Atotcunoscătorii ăia, îi știi? Săptămâna trecută, la o bodegă infectă din zona Liceului Sportiv, un nene pișat pe el de beat m-a luat la întrebări:
– Auzi măăă, înainte să îmi dai pliantul, ce ai terminat tu?
– Păi am terminat ASE-ul, facultate + master, și acum sunt doctorand la Politehnică.
– Deci ești economist ca și mine, aaaa? Bă, io am terminat când se făcea carte, băăăăă!
– Da, vă cred. Felicitări!
– Bă, ia zi mă, că tot ești economist, cu câte conturi lucrezi tu mă? Cele 6 conturi!
– ?!?!?!?!?! Ha?? Ce 6 conturi? Nu înțeleg ce vreți să spuneți…
– Pfoaaa, păi ce economist ești tu băăăă????
– Păi care-i întrebarea? Ce conturi? Când să lucrez? În general, lucrez cu contul meu de la ING și cu contul Trezoreriei Statului…
– Du-te băăăă!!! Vezi bă Gică (celălalt boscar)?? Când îți zic io că nu se mai face carteeeee…
Am plecat. N-am mai vrut să mai partikip, că îmi era teamă că e molipsitoare treaba. Dar și d-ăștia am întâlnit o grămadă.
Mai erau speriații de bombe. Băi frate, le dădeai pliantul, se uitau în stânga și în dreapta, și abia apoi îți ziceau două vorbe. O femeie, în Piața Mică din Târgu Jiu, a venit la mine, tiptil, ținând mâna la gură:
– De la mine ai 4 voturi! Șșșșșșștttttt!!!
– Vă mulțumesc frumos!
În gândul meu mă întrebam unde plm sunt lunetiștii de-i femeia asta așa speriată…
Am întâlnit mulți, foarte mulți oameni, care, după ce le înmânam pliantul, zâmbeau tâmp:
– Da, da, frumos, da, da, băiat tânăr, da, da.
– Da, sunt tânăr, și uitați ce scrie acolo despre agricultură…
– Aoleu mamă, zi-mi tu, că eu nu știu să citesc.
Tare, nu?

Colac peste pupăză, am văzut România REALĂ. Aia din statisticile rușinoase. Știi, noi, ăștia care am plecat pe la facultăți, care umblăm prin anumite medii, care am trecut de 2-3 ori granița țării, ne-am cam izolat de lume. Și nu fac caterincă. E o problemă mare a noastră. Noi nu suntem bine ancorați în realitate. Probabil din cauza asta avem și pretenții atât de fanteziste… pentru că HABAR NU AVEM ce dracu se întâmplă în țara asta, la modul real. Suntem chiar mai izolați decât cei pe care i-am descris mai sus. Eu chiar îmi asum chestia asta. Cum spuneam, am văzut România reală. Aia care nu prea folosește pastă de dinți (19% din români NU se spală pe dinți), deodorant (consumul mediu este de 1 deodorant, pe an, pe cap de locuitor) sau hârtie igienică. Suntem rupți de realitate… tocmai ăștia care avem ceva în cap și care, teoretic, ar trebui să repare lucrurile stricate din țara asta. Dar nu! Egoismul este trăsătura de bază a oamenilor cu un strop de creier. Și fix de-asta vom ajunge din ce în ce mai rău!

Dezamăgirea mea cea mai mare a fost să văd că pe tineri chiar îi doare în ștromeleag. Am tot încercat să fac organizații de tineret, să facem proiecte, să mergem la case de copii, să plantăm copaci, chestii, trestii… pauză! În afară de Mariusică al meu, care a muncit până a vomitat (la propriu), în rest am văzut mult durinpulism. Voluntariatul este ceva complet necunoscut pentru generațiile tinere, deși în Occident exact spiritul ăsta este cultivat… și chiar dă roade!

Ca o concluzie, cred că suntem mult prea lași pentru progres. Mult prea mincinoși cu noi înșine. Mult prea gălăgioși în vorbe, nu în fapte. Mult prea perfecționiști, dar doar când vine vorba de alții. Românul se mulțumește cu un singur lucru: să caute vinovați! Eh, după ce a găsit vinovatul (altul decât el însuși, desigur), îl ciuruiește, se spală pe mâini și gata!, și-a făcut datoria de bun român. 🙂

P.S.: Zilele următoare, o să explic și de ce a fost rezultatul care a fost.
P.P.S: Mă simt super ușurat acum. În sfârșit pot vorbi liber. M-am străduit să fiu super-temperat, super civilizat, super de toate, ca să nu deranjez curvele virgine 🙂 De acum încolo, pot să fiu EU. Am făcut greșeala să încerc să împac pe toată lumea, când, de fapt, mai nimeni nu a vrut să fie împăcat.
P.P.P.S: Cei 5800 de oameni care m-au votat, sunt sigur că m-au înțeles. Sunt sigur că gândesc la fel ca mine. Sunt sigur că au apreciat lipsa de ipocrizie de care am dat dovadă (chiar și acum). Și sunt sigur că ei chiar vor altceva. Din păcate, sunt minoritari.

Comentarii