Distribuie !

Acest articol a fost văzut de 4793 ori.

Pentru că au apărut iar aceleași tâmpenii legate de votanții unui partid politic sau ai altuia, zic să încep articolul cu o scurtă analiză asupra structurii votului din 11 decembrie.
Am văzut de-a lungul timpului o grămadă de imbecilități în mediul online, una dintre acestea fiind: ”dacă cei cu maxim 10 clase n-ar avea drept de vot, PSD-ul ar dispărea din politică!”.

Alegerile recent încheiate au oferit răspunsuri clare. Sigur, pentru cine vrea să pună întrebări. Pentru cei care respiră clișeele facebookiene, negarea realității este un stil de viață.

Partidul Social Democrat a câștigat într-un mod categoric alegerile parlamentare, fiind foarte aproape să facă SINGURI majoritate parlamentară… rezultat istoric, nene! Structura votului e cam așa:
– STUDENȚI: din totalul studenților prezenți la vot, aproximativ 30% au votat PSD.
– TINERI (25-35 de ani): din totalul tinerilor prezenți la vot, aproximativ 29% au votat PSD.
– PERSOANE ACTIVE ÎN CÂMPUL MUNCII: din totalul angajaților români prezenți la vot, aproximativ 36% au votat PSD.

Ar mai fi câteva statistici interesante. Pentru prima oară (de când urmăresc eu politica românească), prezența la vot a fost mai MARE în mediul URBAN decât în mediul RURAL. Din totalul votanților PSD, 49,3% trăiesc în mediul URBAN. Încă o chestie: aproape 24% din votanții PSD au studii superioare. Pentru mine, nu mai contează nici că majoritatea vârstnicilor au votat PSD, nici că majoritatea șomerilor au votat PSD, nici că anumite etnii au votat PSD, nici amenințările, nici șantajele la care sunt supuși unii sau alții. Mă interesează strict categoriile de mai sus. Și știi de ce? Pentru că dacă doar ăștia ar fi votat, așa cum și-ar fi dorit ”elitiștii” români, tot PSD-ul ar fi câștigat. Așadar, miturile potrivit cărora PSD-ul este votat de țărani analfabeți s-au cam spulberat. Nu mai negați realitatea, vă rog mult! Asta e România REALĂ! 🙂

Bun. Acum să revenim la titlul articolului.
PSD a oferit o lecție de politică. O lecție de unitate. O lecție de pragmatism. Deși în interiorul acestui partid sunt 10239582 de bisericuțe, sunt dușmănii crâncene, sunt invidii aprige, când vine vorba de o campanie electorală TOȚI se mobilizează. Habar n-am cum dracu’ reușesc, habar n-am cine îi injectează și cu ce, dar funcționează perfect. Am văzut și în campania asta cum oameni despre care știu că se detestă vâslesc în aceeași direcție. Am văzut oameni care, în urmă cu puțin timp, îmi furnizau informații și documente incriminatorii despre colegi de-ai lor, iar acum mergeau cu ei braț la braț. Am văzut primari PSD care, până mai ieri, erau mari contestatari ai liderilor acestui partid, dar în campanie au muncit pe brânci pentru maximizarea scorului.
Am tras o concluzie simplă, clară: în politică (cel puțin cea românească), nu contează imaginea unui candidat, nu contează integritatea lui, nu contează nivelul de inteligență sau de cultură al lui, nu contează proiectele lui, nu contează discursul lui, nu contează vârsta lui… contează doar ECHIPA! Adică oamenii implicați. Ăia care muncesc până la epuizare, indiferent dacă au un interes personal sau nu. Echipa e formată strict din OAMENII IMPLICAȚI! Iar echipa cea mai bună a fost, de departe, cea a PSD. Echipa mea, spre exemplu, n-a fost chiar o echipă. Sigur, nici nu se poate compara cu cea a PSD, numeric vorbind. Am avut foarte mulți colegi care au muncit enorm. Cei care au mers cu mine în campanie, chiar s-au autodepășit. Au fost colegi care, la fel, au muncit extrem de mult în zonele lor. Și s-au văzut rezultatele. Ba chiar cei mai noi colegi, care n-au avut nici timp să mă cunoască suficient de bine, au turat motoarele la maxim și au avut rezultate peste așteptări. Și le mulțumesc din suflet! Însă au fost destui care au trădat. Au fost câțiva pe care i-a durut în Pulhac de la Dinamo. Au fost vreo 3-4 ”colegi” despre care știam sigur că se vor vinde. Ieftin, ce-i drept, dar au făcut-o. Tocmai de-asta spun că echipa PSD a fost net superioară oricărei alte echipe. Pentru că același lucru s-a întâmplat și la PNL și la ALDE și la PMP, la toate partidele. Unitatea pesedeilor este studiu de caz.
Ca să luăm un caz particular, ne putem uita la județul meu. Din 7 posturi de parlametar, 5 au fost adjudecate de PSD. Cu excepția lui Ponta (care n-a făcut nici 2 zile campanie), care are notorietate de 100% și a rămas în mentalul colectiv ca fiind ”cel care a dat…”, și a lui Cârciumaru (de asemenea, nu a făcut nici 2 zile campanie), care, la fel, are notorietate 100% și câteva trucuri cu care captează atenția (cel cu agenda pe care ”notează” problemele cetățenilor sau chermezele pensionarilor, de exemplu), ceilalți candidați au fost insipizi, incolori și inodori. Pot să fac pariu pe ce vreți voi că, dacă oricare dintre aceștia ar fi candidat independent, n-ar fi luat nici 1%. Dovada vie este Ion Călinoiu, fost Președinte al Consiliul Județean Gorj (până în iunie a.c.) timp de 12 ani. Notorietate a avut, cine dracu nu-l cunoaște pe Călinoiu? Relații a avut, cum ar fi putut să nu aibă după ce a condus 20 de ani județul Gorj? Bani, la fel. Ba chiar a fost ajutat și de câțiva primari obedienți. Sigur, nu cum s-a așteptat dumnealui :)) Nici acum n-a înțeles că atunci când nu mai ești pe funcție, ești cantitate neglijabilă, chiar dacă ai făcut din picoli – primari, din lăutari – mari directori sau din salahori – înalți funcționari publici. Procentul obținut de independentul Ion Călinoiu a fost șocant pentru mulți, deloc surprinzător pentru mine: puțin peste 2%. Fără echipă, a fost ca și cum n-ar fi fost.
De când am intrat în politică, am spus public de nenumărate ori că singura cale spre biruință este IMPLICAREA. Dacă cei sictiriți de tot ce se întâmplă în România s-ar fi implicat la propriu, cu certitudine alta era istoria acestor alegeri. Și nu numai a acestor alegeri… cred că România ultimilor 26 de ani era cu totul și cu totul alta dacă românii ar fi fost implicați pe bune. De lătrat, e ușor. De înjurat, la fel. Munca-i grea rău. Sub plapumă e călduț, în mall e cafeaua bună. Like-urile sunt ușor de dat… păcat că secția de vot nu e pe wall!

Dar un lucru e sigur:
“Există două modalităţi de a împrăştia lumină: să fii lumânarea sau să fii oglinda care o reflectă.” Alte modalități nu există. 🙂

Comentarii